Cele șapte moduri

C Ionic (majoră)

Clapele albe de la C la C — treapta 1 din do major ca fundamentală.

Sunete

C D E F G A B

Trăsătură

niciuna — aceasta este gama majoră

Înlănțuire tipică

I–IV–V–I: C – F – G – C

Gama de bază a muzicii occidentale: două tonuri, un semiton, trei tonuri, un semiton.

C Ionic cu poziții și claviatură

D dorică

Clapele albe de la D la D — treapta 2 din do major ca fundamentală.

Sunete

D E F G A B C

Trăsătură

sextă mare — spre deosebire de minor

Înlănțuire tipică

i–IV–i–IV: Dm – G – Dm – G

Minor cu sextă mare. Modul jazz-ului și al nenumăratelor cântece populare.

D dorică cu poziții și claviatură

E frigică

Clapele albe de la E la E — treapta 3 din do major ca fundamentală.

Sunete

E F G A B C D

Trăsătură

♭2 — spre deosebire de minor

Înlănțuire tipică

i–♭II–i–♭II: Em – F – Em – F

Minor cu secundă mică — semitonul chiar deasupra tonicii îi dă culoarea spaniolă.

E frigică cu poziții și claviatură

F lidică

Clapele albe de la F la F — treapta 4 din do major ca fundamentală.

Sunete

F G A B C D E

Trăsătură

♯4 — spre deosebire de major

Înlănțuire tipică

I–II–I–II: F – G – F – G

Major cu cvartă mărită. Sună plutitor și deschis; frecvent în muzica de film.

F lidică cu poziții și claviatură

G mixolidică

Clapele albe de la G la G — treapta 5 din do major ca fundamentală.

Sunete

G A B C D E F

Trăsătură

♭7 — spre deosebire de major

Înlănțuire tipică

I–♭VII–IV–I: G – F – C – G

Major cu septimă mică. Gama acordului de septimă de dominantă, a blues-ului și a rock-ului.

G mixolidică cu poziții și claviatură

A Eolic (minoră naturală)

Clapele albe de la A la A — treapta 6 din do major ca fundamentală.

Sunete

A B C D E F G

Trăsătură

♭6 și ♭7 — minorul natural

Înlănțuire tipică

i–♭VI–♭VII–i: Am – F – G – Am

Aceleași note ca gama majoră cu o terță mică mai sus, doar numărate de la altă notă.

A Eolic cu poziții și claviatură

B locrică

Clapele albe de la B la B — treapta 7 din do major ca fundamentală.

Sunete

B C D E F G A

Trăsătură

♭2 și ♭5 — acordul de tonică este micșorat

Înlănțuire tipică

i°–♭II–i°–♭II: Bdim – C – Bdim – C

Singurul mod cu cvintă micșorată peste tonică — de aceea stă rar singur.

B locrică cu poziții și claviatură

Toate șapte pe do

Pe aceeași fundamentală diferența se aude cel mai bine: este scos în evidență ce se abate de la major. Doricul, frigicul, eolicul și locricul au terță mică (caracter minor), ionicul, lidicul și mixolidicul una mare (caracter major).

De la luminos la întunecat

Fiecare treaptă urcată luminează, fiecare coborâtă întunecă. Lidicul este singurul cu o treaptă urcată, locricul are cinci coborâte:

lidică › Ionic › mixolidică › dorică › Eolic › frigică › locrică

Cum se recunoaște un mod

Întâi fundamentala — sunetul pe care piesa se așază, de obicei basul primului și ultimului acord. Apoi terța de deasupra: mică înseamnă familia minoră, mare cea majoră. Apoi sunetul caracteristic: sexta mare peste minor este doric, secunda mică frigic, cvarta urcată peste major lidic, septima mică mixolidic.