Tabel de digitație pentru trompetă — fiecare notă cu apucarea ei

Cum se citește tabelul

Un rând este o notă. La stânga stă așa cum e scrisă pe partitură, alături așa cum sună cu adevărat, iar la dreapta digitația. Cele trei cercuri sunt cele trei pistoane în ordinea în care stau degetele; primul e cel mai aproape de muștiuc. Un cerc plin înseamnă apăsat.

Cifrele de alături sunt prescurtarea obișnuită. «13» înseamnă primul și al treilea piston, al doilea rămâne sus. O notă fără piston se numește deschisă și se nimerește numai cu buza.

De unde vin digitațiile

Pistonul 1 coboară cu două semitonuri, pistonul 2 cu unul, pistonul 3 cu trei. Astfel devin accesibile șapte trepte: deschis, apoi 2, apoi 1, apoi 1 și 2 împreună, apoi 2 și 3, apoi 1 și 3, iar la urmă toate trei. Sunt exact pașii de la zero la șase semitonuri, fără gol și niciunul de două ori.

Punctele de plecare le dau sunetele naturale. Nu stau la distanțe egale: jos departe unul de altul, tot mai strâns spre înalt. De aceea registrul grav are nevoie de toate cele șase coborâri, în timp ce sus unul sau două pistoane astupă deja distanța până la nota următoare.

Aici se ascunde o finețe: trei semitonuri se pot lua în două feluri, cu al treilea piston singur sau cu primul și al doilea împreună. Obișnuit e primul și al doilea. Culisa celui de-al treilea rămâne atunci liberă pentru corectură, fiindcă îmbinările grave stau din fire puțin sus.

De ce unele note au două digitații

Dacă o notă stă astfel încât două sunete naturale ajung la ea, există două digitații. Una pleacă de la sunetul natural mai grav și cere coborâre mică, cealaltă de la cel mai înalt și cere mai multe pistoane.

Tabelul pune întâi pe cea obișnuită. Obișnuită înseamnă: de la cel mai grav sunet natural posibil, fiindcă acela răspunde cel mai sigur. Celelalte nu sunt o soluție de avarie, ci o unealtă — în pasaje rapide a doua digitație scutește uneori toată schimbarea degetelor, iar în registrul înalt încordarea mai comodă a buzei nimerește mai sigur.

De ce trompeta sună mai grav decât e scrisă

Trompeta obișnuită este în B♭. Asta înseamnă: când cântărețul ia nota scrisă pe care a învățat-o cea dintâi, în realitate sună o notă cu o secundă mare mai gravă. De aceea tabelul stă de două ori — la stânga așa cum e pe partitură, alături ce ar cânta un pian alături.

Nu e o ciudățenie a acestui instrument, ci regula pentru jumătate din fanfară. Cum se leagă toate acestea și cum se convertește între cele două coloane stă la Transpoziție.

Ce stă alături

Valorile notelor și duratele lor: Valorile notelor. Cum se citesc notele în general: Să învățăm să citim note.